Actor, 42, Botoșani
Fotografie de Miriam Dumitrescu
*Pe Bogdan Farcaș îl poți vedea la TIFF în „Imaculat”, în regia Monicăi Stan, și în „Eu și sora mea”, în regia lui Teodor Ioniță.
Când te îndrăgostești de un regizor și ajungi să lucrezi cu el pe aceeași frecvență, devine o relație aproape câinească. Îl iubești atât de mult, că nu te lași până nu-l vezi mulțumit. Scopul tău e să-l faci fericit.
Și acum, când Bogdan George Apetri zice ceva de bine de mine, o coardă în interiorul meu încă face „zbing!”.
N-am nimic preferat. Nici vreun film, nici vreo bere, nici vreo melodie. Când îmi place ceva foarte mult, abuzez de chestia aia o vreme. Apoi trec mai departe.
Chimia adevărată între oameni e rară. Mi-am mai luat și țepe în viața asta. Mi s-a părut că m-am îndrăgostit și, după o lună, nu știam cum s-o scot afară din casă.
Nu pretind că înțeleg prea bine lumea mondenă. Sunt mai „pă vintage”. Mai puțin alambicat. Azi, prea am ajuns să complicăm și să analizăm orice chestie.
Știți cum am aflat că sunt bătrân? Mi-a zis cineva: “Băi, tu scrii sms-urile cu un singur deget? Numai moșii fac asta.”
Fii-miu mi-a zis într-o zi: “Tata, tu îl cunoști pe Kanye?” „Nu, tata, nu-l cunosc.” „Păi, e de o vârstă cu tine.” Era convins că noi toți, ăștia mai trecuți, trebuie să ne cunoaștem între noi.
Nu înțeleg fashion-ul. Dar am totuși două costume. Dacă îmi mențin silueta, trag speranță că într-unul din ele mă pot și înmormânta.
Îmi place să gătesc. Un criminal bun și un bucătar bun sunt la fel de meticuloși.
Munca actoricească e aproape psihopatică. E încercarea obsesivă de a ajunge la esența personajelor. Toată viața actorului e căutarea asta.
Cum adică ce caut? Caut secunda perfectă. Caut ce are nenorocitul de Daniel Day -Lewis.
Trofeul Gopo m-a emoționat foarte tare. Nu-i puțin lucru când tocmai colegii de breaslă pe care tu îi admiri te votează și spun că meriți un premiu.
Nu mă economisesc niciodată. E ceva foarte fericit în mine când pot să merg până la capăt.
Workaholism-ul se pune la dependențe? Dacă da, atunci sunt cumplit de dependent.
M-a sunat cineva cu un scenariu, voia să joc un vampir. I-am zis că îmi pare rău, eu încă nu m-am lămurit cum să joc nici oameni. Nu aș trece la altă specie.
Îmi plac multe eclerele si prăjiturile cu cremă, dar să aibă din belșug. Toată viața am avut sentimentul că sunt furat la cremă.
Nu găsesc nimic mai excitant la oameni decât umanitatea. În momentul în care începi să pozezi, s-a dus dracului tot.
Există această întrebare de agățat: „Tu ce zodie ești?”. N-am întrebat așa ceva în viața mea. Dacă mai reușești să ieși cu ea după întrebarea asta, ar trebui să-ți pui mari întrebări.
Tata predă tribologie la Iași. Maică-mea predă chimie macromoleculară în Franța. Soră-mea a terminat inginerie genetică la Bremen, și-a dat doctoratul la Oxford și lucrează la AstraZeneca. Numai eu sunt ăla care a scăpat din țarc și s-a făcut actor.
Stați liniștiți. N-am nicio problemă cu ce declar. Oricum tot ce spun e împotriva mea.
Nu-s foarte fascinat de mine. De ce să fac introspecție, când mă pot ascunde așa de fain în alții?
Ca orice moldovean, primele 5 filme le-am mâncat. Cum am început să câștig un pic mai bine, am descoperit brusc cartofii prăjiți porție dublă și înghețata la kilogram. Când am ajuns la 122 de kg, nu mai aveam mafioți de jucat.
Vorbesc foarte mult. Câteodată am chiar impresia că lumea așteaptă de la mine să fiu funny. De asta nici nu prea știu când să mă opresc.
Într-un singur loc din lumea asta pot să stau nemișcat: pe o plajă pustie, în curul gol.
Nu sting niciodată lumina, e împotriva firii și a lui Dumnezeu.
L-am întrebat pe fii-miu, Vladimir, „Tata, dacă ai vrea să fii șmecher la școală, ce ți-ar plăcea să primești cadou?” Mi-a zis: „Nike Air Max G 270 P 30 Pro..” și încă niște litere. E mai ușor să ții minte o mașină, decât seriile de adidași de azi.
De fapt, ce înveți de la un copil e că niciodată n-ai destulă dragoste.
Nu mai am niciun talent în afară de actorie. Ba da, sunt un motoclist bun, mă dau bine prin trafic.
Sunt destul de flirtăcios, dar n-am avut niciodată aplicații din alea de găsit jumătatea. Și, oricum, cu un singur deget nu apuci niciodată să scrii mesajul la timp.
Un parteneriat TIFF și Divanul Imaginar.