de Dia Radu
Nu intrați în cabinele de probă după sărbători, decât dacă vreți să aflați că vă stă bine părul.
Dacă totuși ați intrat și damage-ul e produs, mergeți și luați o sticlă de vin roșu. Vine excelent pe talie, nici nu vă strânge, nici nu vi-i largă.
Sunt foarte bucuroasă că sunt contemporană cu mine. Dintr-o formă de reverență față de propria persoană, mi-e foarte greu să mă auto-depășesc.
Când ești tânăr, habar n-ai ce-i cu tine pe lumea asta, dar cu efort, self-awareness și multă terapie, în zece, douăzeci de ani ajungi în sfârșit să nu mai fii tânăr.
Cel mai mult mă tem de mediocritate și de oamenii care țin telecomanda în țiplă.
Cred în Mercur retrograd, în nemurirea sufletului și-n virgula pusă corect!
Nu-i nimic dacă nu-i știi ora de naștere, că poți să te uiți la pantofi!
Ntz, nici în 2021 n-am obținut „secretul femeilor independente și pline de bani”.
Nici prea hot, dar totuși nici prea cool. Să-ți păstrezi homeostazia, ăsta-i secretul!
Gender fluidity: când nu te poți hotărî dacă e mai bine să trăiești în păcat sau e mai bine să trăiești împăcată.
Don’t date in between playlists! Că nu se leagă nimic…
În relații, muzica e totul. Da’ unii spun lucruri cu reverb și alții înțeleg cu delay.
Mă rup despărțirile, mă rupe Nils Frahm, mă rupe Anima, mă rupe tot, dar eu am învățat să mă tot rup. Până într-o zi, când o să mi se rupă.
Muzică. Pentru că Oscar Wilde știa. „Nu iubești pe cineva pentru cum arată, nici pentru cum se îmbracă, ci pentru că inima lui cântă un cântec pe care doar tu îl auzi.”
„Totul mă rănește, nimic nu m-atinge.” Mi-am găsit mantra, în cele din urmă.
Să simți că mai ai în tine destule hashtaguri, dar să nu mai ai cu cine. Abia asta e trist.
Nu toată lumea își arată măsura din prima. Dar unii au avantajul tinereții. Au timp să mai dezamăgească și-n alte părți.
Cine dezamăgește la urmă dezamăgește mai bine.
Nope, nu mănânc mult rahat. Îmi place să las să ajungă la toată lumea.
Scoate cele trei săbii din inimă, cele nouă de deasupra capului și cele zece din coaste! Și zâmbește totuși mai departe! Asta înseamnă să fii mafiot.
Sfintele Nevoințe ale Desăvârșirii. Unora trebuie să le dorești să-i doară, spre binele lor.
Zile în care aștepți să te întâmpli. Din păcate, sunt întotdeauna prea multe.
Daca nu vrei să te doară capul mai târziu, în dragoste și-n băutură să nu amesteci!
Nu, nu există relații casual. Există doar oameni care beau amestecat.
De fiecare dată când se apropie ziua mea, încep să mă emoționez. Și cu cât rezervele de cidru din frigider scad mai tare, cu atât mă emoționez mai mult.
40s is not the new 30s, dar, doamnelor, domnilor, Robert Frost avea dreptate, „the afternoon knows what the morning never suspected”.
Dacă tot nu-i cum vrei tu, măcar să fii bine pe balans!
Mi-am lăsat inima la far, într-o insulă, unde cerul la asfințit e o mare de Aperol.
Există și apocalipse mici, de apartament. Sunt precum cutremurele nocturne. Le simt doar cei care încă sunt treji.
Hai! Arată-mi multul tău să ți-l arăt și eu pe-al meu!
Mai caut. N-am găsit încă ieșirea din Matrix.
Din unele excursii pe munte te întorci rupt de picioare, dar cu multă inimă. În orice caz, mai multă decât aveai când ai plecat.
Noapte ireală, noapte ca de acid. Dar cel mai tare trip e pe frică și pe iubire, pe stele și pe miros de rășină, pe foșnetul nopții și pe ochii de lup.
De câteva ori anul ăsta, am fost foarte aproape de viață.
Și cel mai mare rău, dacă ai grijă, trece. Și cel mai mare bine, dacă n-ai grijă, trece.
Bucuria e uneori la un fermoar distanță de răsărit, pe o plajă sălbatică, cu fazani, meduze albastre, vin alb și cea mai mare stea căzătoare din viața ta.
Timpul nu se scurge la fel pentru toți. La final, fiecare rămâne exact cu amintirile pe care și le merită.
„Sunt supărat, așa că lăsați-mă să fiu fericit”, spunea un nene interlop. I can relate. Dacă nu eu, atunci când?