Patru albume de ascultat când montezi mobilă

*selecție de VLAD ALUI GHEORGHE, făcută în ziua în care a cumpărat mobilă la reducere, ca nesătulul, a adus-o acasă, a desfăcut-o și a încurcat toate piesele, punguțele și hârtiile pentru indicații. Ca să le descurce la loc, a apelat la bormașină, la un player și la mai multe albume de rock alternativ. Pe alea de când s-a lovit la degete și le amintește cel mai bine, tocmai de aia vi le prezintă mai jos.

American Football LP1 (1999)

M-am apucat cu spor, cu albumul de la formația mea preferată, și, cum eram singur când încercam să prind piesa 6 cu gaura T, m-a cuprins așa o melancolie, că am îmbătrânit 15 ani în 50 de minute. Dar n-am îmbătrânit ca la noi, nu, am îmbătrânit ca la ei și am îmbătrânit ca atunci când montezi o mobilă într-o casă în care urmează un frat-party, la care nici măcar nu ești pe listă la început, dar la care, pentru că ai montat mobila, te mai cheamă să schimbi și furtunul de la keg-urile de bere, că s-au terminat. A curs frumos albumul, un pic nostalgic, au băgat și trompetă la final și aproape ar fi fost trist, dacă n-ar fi fost de fapt plin de speranță, că pe băiatul care îți pune mobila îl așteaptă totuși cineva.

*frat-party, adică petrecere din aia americană de liceu, unde oamenii fac lucruri tâmpite, beau bere din keg-uri (butoaie) și se îndrăgostesc.

The National – Sleep well beast (2017)

Și, ca să vezi, după atâta energie, atâta speranță, a urmat The National și a început cu „Nobody else will be there”, și fix atunci am ridicat un corp de bibliotecă singur-singurel, căruia nu i-am prins toate șuruburile laterale, că am vrut să văd dacă arată ok, și a început să scârțâie din toate încheieturile, și am înțeles că mai trebuie lucrat acolo, așa că l-am pus jos și l-am mai inspectat o dată. Și a urmat întocmai pieselor, am pus, am strâns, am greșit cuie, piulițe, am căutat pe google indicații („Born to beg”), m-am ofticat și i-am dat un șut („I’ll still destroy you”), dar am dus treaba până la capăt. Și acum pe rafturile alea stau fix albumele de le ascultam la montaj, câteva cărți care îmi plac mult, albumul deluxe de la Valahia și un desen urât.

Omul cu șobolani – Marea căutare (2013)

„Și apoi Vlad a pus masa”, probabil vor scrie cei care vin după mine, dar cu siguranță nu se va înțelege despre ce vorbesc ei, că eu o masă am încercat să montez, o masă care poate fi de sufragerie, dar merge și de birou. Și, cum zice și poetul care a scris albumul în cauză, am vrut și eu să zic „N-o deschide!”, dar era prea târziu. Și faptul că nu am potrivit de multe ori șuruburile sau că n-am nimerit o șină de sertar, că era îndoită din fabrică, chiar nu mai contează, important e că stă bine masa, dovadă că scriu textul pe care îl citești fix de la ea, și ține bine, că mai adăpostește pe ea și câteva căni, și se ține la fel de bine cum se ține „Marea căutare”, album la care mă întorc de fiecare dată, când am de mers mai mult de două-trei ore cu mașina, și parcă de fiecare dată e nou. Am încercat să bag undeva și versurile alea care mi-au plăcut enorm de pe album, dar nu-mi ieșea la montaj, așa că le pun aici: „dacă tot ai intrat în viața mea cu picioarele/ măcar descalță-te!”. 

The Amsterdams – Adolessons (2009)

Și cam pe aici am terminat de montat și pus pe pereți ce era de pus și am început să strâng. Am adunat cartoanele, folia de plastic, rumegușul, am tras cu aspiratorul ceva ce părea o piesă pe care am uitat să o montez pe undeva. Și atunci a început The Amsterdams cu “Chased by the housewives”, exact când, mândru de realizările mele, trimiteam poze celeilalte rezidente a apartamentului și a inimii mele, care abia aștepta să vină acasă, să vadă și să zică: „Foarte frumos, dragule, dar nu aici trebuiau puse. Și de ce le-ai montat așa repede, nu vorbeam că ne mutăm?”

Despre autor

Locuiește la Iași, unde a absolvit Litere, a publicat două volume de poezie sub pseudonimul Vlad A. Gheorghiu și a scos două albume cu formația Adam’s Nest. Când nu montează mobilă cumpărată impulsiv, gătește tocăniță, cântă la tobe și la chitară, plânge la serialul Brooklyn 99 și-l citește pe Kerouac. Nu suportă extremismul, murăturile din comerț și nici să-i sune telefonul când e murdar pe mâini.

Dacă ți-a plăcut articolul, citește și recomandările de carte ale lui Andrei Crăciun.

Scroll to Top